Hmmm…. Nu e chiar asa de usor de “manuit” un blog. Planuiam ca acest post sa apara inca de saptamana trecuta dar ne-am luat intai cu pregatirile pentru nunta din week end, apoi cu prelucratul (asa suntem noi - cum facem pozele trebuie sa ne si bagam nasul in ele).

Cum ziceam data trecuta, daca primim acceptul, punem pozele de la a doua sedinta. Intre timp l-am primit, asa ca sa purcedem la treaba. Nu pot insa sa nu fac o incursiune in “episoadele” trecute - o sa vedeti imediat de ce.

Carevasazica, duminica, soare afara - vreme superba de plimbat, nu asa de minunata pentru fotografiat - iar Roxana cauta de zor clienti pentru a stabili noi sedinte foto. Duminica pe o asa vreme sansele erau practic nule.  Eu incercam sa-mi revin dupa o zi de pozat si prelucrat pana noaptea tarziu cand o aud: “mergem sa mai facem o sedinta in dupa amiaza asta?”. Mai sa fie, am adormit la televizor si visez? Mergem dar cum, cine, chiar acum? Printr-o ciudata vointa a sortii, Otilia tocmai plansese (un pic) cand aflase ca biserica ii fusese rezervata pentru o ora prea tarzie - intre timp i-a trecut - si intrase pe net pentru a primi confirmarea noastra - din pacate ora e foarte buna si a trebuit sa o “dezamagim”.

Ne vedem cu ei si plecam sa facem “sedinta vietii”, cum a denumit-o Oti. Numai ca pe drum soarele dispare.  Noi ne bucuram ca lumina e din ce in ce mai buna dar Otilia e din nou in pragul plansului ca ploaia o sa-i strice “sedinta vietii”. Pana la urma, in loc de siroaie de lacrimi, am avut parte de siroaie de apa de care am preferat sa ne folosim.

Ce a iesit, vedeti mai jos

Otilia, ne bucuram ca am putut fi langa tine la “sedinta vietii” si asteptam si nunta. Sau, cine stie, poate inca o sedinta pana atunci.