Ei, postul precedent era despre sesiunea de logodna a Otiliei cu Doru. Mai bine insa recunoastem cinstit ca sedinta foto a fost de fapt numai a Otiliei iar Doru (cred) a fost adus un pic ca accesoriu. Noi insa nu puteam sa nu profitam de o astfel de sansa (din nou norocul care ne-a insotit la toate sedintele a fost la datorie) asa ca ea a fost in centrul atentiei noastre.

Doru, sper sa nu te superi pe noi ca i-am acordat Otiliei atata atentie.

Dragii nostri, azi nu o sa va spunem o poveste pentru ca deja exista de multa vreme. O sa va spunem insa versiunea noastra. Inainte insa de a incepe naratiunea, cunoscuta si ca partea fictionala sau imaginara, o sa descriem peisajul zilei in care povestea noastra a binevoit sa se desfasoare.

Intr-o zi frumoasa de sambata, in care iar avem norocul sa fie nor, mergem la o sedinta foto. In conditii superbe de fotografiat ne facem treaba si ne decidem sa ne vizitam o prietena. Odata ajunsi la fata locului ne punem pe povestit. Singura problema era ca ne frigeau jucariile aflate in rucsaci si Gia - impricinata - avea de lucru. Nicio belea, gasim noi o solutie: o pozam la lucru. Si tot facand cate un pas, cu imboldul de a poza in coaste, ajungem sa reeditam o poveste, sau macar o parte din.

Ei, si acum sa trecem la fictiune. Intr-o frumoasa zi de vara, o printesa - undercover - era la lucru in atelierul ei de croitorie. Cald afara, mult de munca….

… si timp pentru ea deloc

… ca sa nu mai spunem de dificultatile de a gasi un print

Nimic insa nu poate opri o fata sa viseze

Iar atunci cand visezi prea puternic

…exista riscul ca visul sa se indeplineasca

Problema la sfarsitul fiecarui vis este insa sa nu uiti ca trebuie sa te si trezesti