Buna seara (sau dimineata)…. Tocmai ce am venit dintr-un rapid tur al estului Romaniei executat intr-o singura zi ce ne-a lamurit inca o data ca avem o tara superba dar greu de vizitat (soselele ne-au nenorocit). Cum momentan este ora trei si jumatate (dimineata) si noi ne-am intors abia de doua ore, imi este tare greu sa va povestesc cate lucruri frumoase am vazut. Sper insa sa o faca cele cateva imagini pe care am reusit sa le procesam.
Si de anul asta nu vroiam sa mai punem preview-uri… Dar nu ne-am rabdat si am facut-o chiar la o logodna. Adevarul e ca prima sedinta a fost facuta noaptea, departe de Bucuresti si s-a terminat aseara pe la 11. Pana la 1 am apucat sa prelucram, cu greu, imaginile de mai jos dar am adormit inainte sa le putem posta. Majoritatea sunt momentan cu Alina insa… “tineti aproape” pentru ca mai avem mult mai multe de postat si de povestit despre sedintele foto cu ei doi.
Update: In sfarsit, am ajuns acasa si am si prelucrat cate ceva. Mai jos, imaginile. Din pacate, povestea poate mai tarziu. Momentan, venim dupa 4 zile de fotografiat fara pauza si simtim nevoia sa dormim un pic.
Si de acum, anii 30.
Pentru final, va prezentam si intersectia a doua lumi diferite. Pentru putina vreme, am facut parte din amandoua.
Iuhuuuu, ne-am intors intregi acasa. Dar ce distractie a fost azi. Am pozat in timp ce in jurul si deasupra noastra era furata cladirea (da, nu glumesc: erau furate podelele, peretii), intre vaci intr-o mare de metale ascutite si apoi pe ploaie in timpul unui accident auto. Cu toate astea am decis sa punem 13 (treisprezece) planse. Asa, ca sa pastram norocul.
Despre protagonisti nu avem multe de spus. Doar ca ne-am dori mai multi ca ei. Iar ce a iesit, vedeti mai jos.
P.S. Bogdan, you’re the man! Model (aproape profesionist), asistent fotograf ad-hoc, scouter de locatii. Nu ne puteam dori mai mult.
Tupa, tupa prin…. stufaris. Uite asa am mai gasit un loc unde sa ne jucam. Astazi am fost mai cumintei ca deobicei, insa asta nu ne-a oprit sa ne distram si sa ne simtim bine cu Ana si Mihai. Va vine sa credeti ca aveti in fata un viitor preot? - parca nu ar trebui sa dea asa de bine in poze. Ca sa nu o mai lungesc (ca-s vorba tare lunga cand ma pornesc), mai jos sunt cateva imagini cu ei.
Tot pe loc, pe loc , pe loc… Sau pe fuga. Am fost in 3 locatii, ne-am distrat in toate si cum am ajuns acasa am si scos cateva imagini (oare cand o sa invatam ca e mai practic sa stam si sa alegem la rece?). A fost fun dar acum trebuie sa fugim iar: mai avem o multime de imagini de prelucrat si ne asteapta inca 3 logodne in mai putin de o saptamana.
Ne-am intors 
Din pacate din nou suntem pe fuga, ne pregatim pentru doua zile de fotografiat. Speram insa ca imaginile de mai jos sa va aduca mai multa bucurie decat inca o “poliloghie” a sub(sus)semnatului.
Descrierea a fost ceva mai devreme asa ca sa trecem direct la treaba
Pentru ca timpul e din ce in ce mai putin, astazi avem doar un mic preview de la cea mai recenta logodna. Povestea, fotografiile de la ea si de la nunta (care urmeaza sa se intample maine), vor urma cat mai repede cu putinta. Momentan, doar un pic din ce a fost, intr-o nota aurie.
In sfarsit astazi am posibilitatea sa pot scrie cronologic si sa nu mai sar de la un episod la altul. Da… sigur - daca lucram la euforia sau acasa probabil imi faceam bagajele deja: cine s-ar uita la un serial in care intai sunt difuzate episoadele impare si apoi cele pare? Spre marele meu noroc, singurele observatii le pot primi de la Roxana si ea s-a obisnuit (imi place mie sa cred) cu “artistul” din mine.
Deci, fara alte comentarii, distributia: Oana si Anton, doi tineri plamaditi dintr-un amalgam straniu si frumos de vechi si modern, tocmai buni pentru filmul nostru. Decisi fiind sa se casatoreasca anul acesta si imbroboditi de Roxana sa ne pozeze, au avut curajul sa se intalneasca cu noi pentru o sesiune de logodna. Ca atare, am curatat impreuna praful din centrul vechi mai temeinic decat cei mai constiinciosi angajati ai serviciilor specializate. Ba mai aveam un pic si aveam grija si de geamurile de la inaltimi, Oana avand curajul sa isi incerce o potentiala vocatie de alpinist. Iar in final am incercat sa aspiram una din casele parasite dar a trebuit sa renuntam pentru ca ne era teama ca praful era tot ce o mai tinea in picioare.
Ca sa nu ma lungesc prea mult (incerc sa lansez trei episoade azi), o mica parte din distractia noastra e importalizata mai jos
Oana, Anton ne bucuram tare mult ca am avut ocazia sa va fotografiem si abia asteptam nunta (inside joke: cand speram sa nu mai fie filme cu submarine inainte)
Hmmm…. Nu e chiar asa de usor de “manuit” un blog. Planuiam ca acest post sa apara inca de saptamana trecuta dar ne-am luat intai cu pregatirile pentru nunta din week end, apoi cu prelucratul (asa suntem noi - cum facem pozele trebuie sa ne si bagam nasul in ele).
Cum ziceam data trecuta, daca primim acceptul, punem pozele de la a doua sedinta. Intre timp l-am primit, asa ca sa purcedem la treaba. Nu pot insa sa nu fac o incursiune in “episoadele” trecute - o sa vedeti imediat de ce.
Carevasazica, duminica, soare afara - vreme superba de plimbat, nu asa de minunata pentru fotografiat - iar Roxana cauta de zor clienti pentru a stabili noi sedinte foto. Duminica pe o asa vreme sansele erau practic nule. Eu incercam sa-mi revin dupa o zi de pozat si prelucrat pana noaptea tarziu cand o aud: “mergem sa mai facem o sedinta in dupa amiaza asta?”. Mai sa fie, am adormit la televizor si visez? Mergem dar cum, cine, chiar acum? Printr-o ciudata vointa a sortii, Otilia tocmai plansese (un pic) cand aflase ca biserica ii fusese rezervata pentru o ora prea tarzie - intre timp i-a trecut - si intrase pe net pentru a primi confirmarea noastra - din pacate ora e foarte buna si a trebuit sa o “dezamagim”.
Ne vedem cu ei si plecam sa facem “sedinta vietii”, cum a denumit-o Oti. Numai ca pe drum soarele dispare. Noi ne bucuram ca lumina e din ce in ce mai buna dar Otilia e din nou in pragul plansului ca ploaia o sa-i strice “sedinta vietii”. Pana la urma, in loc de siroaie de lacrimi, am avut parte de siroaie de apa de care am preferat sa ne folosim.
Ce a iesit, vedeti mai jos
Otilia, ne bucuram ca am putut fi langa tine la “sedinta vietii” si asteptam si nunta. Sau, cine stie, poate inca o sedinta pana atunci.
